6 iulie 2012
Vernisajul expoziției de pictură și desen, Rodica Pandele (1924 – 2008).
Au fost prezentate lucrările donate Muzeului Brăilei, în anii 2002 și 2003. La Rodica Pandele ființa umană absoarbe în sine stări și evenimente pe care le exprimă apoi, dispersându-le în jur, sub formă de vârtej.
Acest lucru apare evident în grafica sa prin utilizarea motivului cochiliei de melc, iar în pictură prin compunerea spațiului cromatic în formă de spirală.
La trama compoziției se asociază lumina care dă strălucire miilor de cioburi în care s-a pulverizat suprafața invizibilă ce desparte spațiul privitorului de spațiul plastic.
Suprafețele mari de culoare, dinamizate de aceste vibrări cromatice, sunt ceruri și sfere ale imaginarului, străbătute în călătorii spre necunoscut.
Culorile, care par să păstreze imaginea-amintire a momentului anterior fragmentării întregului, își pierd treptat consistența lăsând să se întrevadă întunericul unor goluri abisale, ce iau forma unor breșe în pânza-suport.
Ele vorbesc despre fragilitatea acestor momente de reverie, de starea de imponderabilitate legată de ele dar și de iminența destrămării acestor configurații.
Portretele impresionează prin efectul meduzant pe care îl produc.
În lucrarea intitulatã Lumi paralele ideea de închidere, de distanță, este reflectată de gestul mâinii personajului, iar într-o altă lucrare, conturul ce descrie o aureolă înaripată în jurul figurii se compune cu linia mâinilor împreunate în rugăciune, exprimând starea de meditație.
CLAUDIA-ANCA MOLDOVAN
Lasă un răspuns