Confesiune și poezie dedicate lui Dimitrie Stelaru

 

Poetul Dimitrie Stelaru

Confesiune scrisă şi sonoră a pictoriței Rodica Mihaela Pandele (înregistrată de Gheorghe Sarău, în ianuarie 1989, și difuzată, în anul 1997, la  Radio România; redifuzată la Radio România Cultural, în 2014)

 

“Poezia am descoperit-o în adolescență, citindu-l pe Eminescu. Primul în toate timpurile trecute și viitoare, în toate universurile existente sau posibile, primul și singurul poet căruia i-am învățat din tinerețe versurile pe dinafară. Marea muzică, marea pictură, genialele idei filozofice, fantasmele colorate ale aurorei boreale, giganticele cascade ale pământului nu pot să-l umbrească!

Un singur poet, pe care l-am cunoscut îndeaproape, care m-a uimit și fermecat prin poezia sa și care, la rândul său, îl iubea pe Eminescu, nefiind însă un epigon al său, a fost Dimitrie Stelaru.

Dacă poetul Dimitrie Stelaru a extins orizontul poeziei românești moderne în mod radical și original, cunoașterea biografiei sale este una din condițiile înțelegerii mai depline a operei sale. În plus, poate filtra luxul de avataruri trecute în legenda vieții lui de boem. Fiindcă poetul Dimitrie Stelaru a devenit ultimul mit ca poet boem al literaturii române.

L-am cunoscut într-un timp negru pentru mine. Obișnuit ca statură, linia rotundă predomina figura, străjuită de o frunte înaltă, boltită, împodobită de șuvițe de păr rebel.

Pentru cei care căutau frumusețea exterioară – trecea neobservat. Farmecul poetului se desfășura, atunci când, cu mișcări molateci, aproape nesigure, scotea din paltonul ponosit niște fițuici și începea să citească poemele sale. Reușea, după cum spune Aristotel, să creeze acel moment al uitării de sine – catarsis – purificarea prin artă.

S-a întâmplat să-i iubesc poezia. S-a întâmplat să iubească lumina și culoarea. Poezia și culoarea ne-au unit. Starea contemplativă, de comunicare ne-au unit. Visul – dezmărginirea sufletului spre infinit – îi lumina figura, când, la masa de scris, poetul așternea cu scrisul său mărunt și grăbit versurile. Era absorbit continuu de această stare. Visa și filosofa profund. De la Dimitrie Stelaru am aflat despre marea literatură universală.

Tristețea cronică a poetului era contrabalansată de simțul umorului. Poetul știa să iasă de multe ori din situații penibile și absurde ale vieții cotidiene printr-o glumă bine ticluită – sau să scape de mizeria materială și suferința morală prin mijloace crude și imprevizibile. Marcat din copilărie de suferință, poetul se juca de multe ori cu compromisul și morala societății.

S-a vorbit mult despre isprăvile acestui mare poet. Dacă Dimitrie Stelaru a fost cotat de mulți confrați sau cunoscuți ai săi – un vagabond care doarme pe acoperișuri, sub poduri, prin gări – acești oameni nu știau că poetul prețuia căldura unui cămin, iubea curățenia corporală și veșmintele îngrijite. În familia mea, poetul s-a integrat ca făcând parte dintr-un tot. Era iubit prin căldura sa și participarea la toate evenimentele familiei.

Vara anului 1958 va deveni vara neagră a poetului. Critici nedrepte și excluderea poetului din U.S.R. i-au schimbat total comportamentul. Alcoolul folosit până acum moderat va deveni cel mai bun prieten al său. Deprimarea totală, indiferența la tot ce-l înconjura îl va domina.

În primăvara anului 1960 am organizat prima mea expoziție personală. Nu mizeria materială ne-a despărțit, ci voința mea de a exista pictând.

După mai muți ani, într-o dimineață întunecată și cețoasă ca în poemele lui Edgar Poe, am aflat că poetul a murit. M-am dus la Cimitirul Bellu. N-am găsit flori. De-abia o lumânare cumpărată de la un preot. Alături de sicriul lui era acel al unui poet obscur. O moarte bogată împodobită cu un munte de jerbe de flori. Poetul Stelaru pășise în moarte ca și în viață. Singur, retras, modest, un fular la gât și o beretă, sub mâinile sale frumos construite, erau singura podoabă. Figura sa senină și ușor ironică parcă își lua adio de la o lume, prin care trecuse ca un apostol al poeziei.

 

Rodica Pandele, Ianuarie 1989”

3 Responses

Dă-i un răspuns lui G S Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *